Dupa o indelungata tacere, Constantin Dilly Serbanoiu aparea saptamânile trecute pe postul OTV. Ore bune dupa miezul noptii, pitorescul personaj politic oltean inca tinea telespectatorii lipiti de ecranele televizoarelor. Povesti, aventuri, injurii, procese. Nu i-a ajuns noaptea pentru a povesti toate câte le stia. Pentru cine are oarece indoieli, chiar asa l-au botezat parintii: Dilly. „Venise unu' pe la noi prin sat, avea motocicleta si era din Bucuresti. Toate femeile alergau innebunite dupa el. Maica-mea nu s-a lasat mai prejos. Placându-i numele, mi l-a pus mie. Si credea - ca asa erau oamenii simpli de la tara - ca o sa am si eu noroc de Bucuresti, de motocicleta... N-a fost sa fie: când m-am facut eu mare, trecuse vremea motocicletelor - m-am urcat direct in masina“. Mai bine cât mai târziu... Constantin Dilly Serbanoiu este tot din Gorj, de unde, pare-se, si-au supt seva majoritatea oltenilor importanti de pe la noi. S-a nascut la Dragotesti, tot intr-o familie modesta. Tot cu oile si vacile pe câmp si-a petrecut copilaria, cu pescuitul cu mâna si batutul mingii pe maidan. A mers si el la scoala, ca multi altii... Asemanarile se opresc insa aici. Pentru ca, asa cum marturiseste actualul consilier al primarului - sau poate este singurul care spune adevarul-adevarat? - la invatatura, Dilly nu s-a remarcat prin rezultate spectaculoase care sa-i prezica viitorul luminos de mai târziu. Nici pionieras cu snur n-a fost, nici la olimpiade nu s-a inghesuit, in rând cu odraslele de ceapisti ambitiosi. Nici macar la Cântarea României nu a recitat poezii! „Niciodata premiant, niciodata repetent! Adica un copil mai mult mediocru, ca sa fiu cinstit“, isi apreciaza Dilly relatia discreta - ca, de altfel, toate relatiile din viata sa - cu scoala. Completând: „La unii, dupa cum se vede, inteligenta apare mai târziu...“. Scoala amorului la uluci Cei sapte ani de scoala elemen