Daca n-ar fi existat, Radu Cosasu ar fi trebuit, cu siguranta, inventat. Recitite acum, in noua ordine, cronologica, pe care ne-o propune autorul, Supravietuirile ofera cititorului contemporan prilejul de a asista la un autentic „miracol narativ“, al carui secret Radu Cosasu pare sa-l detina pe de-a-ntregul: magia scriiturii poate transforma banalitatea sordida a unui regim politic absurd si falimentar intr-o poveste captivanta, amuzanta, dramatica, in care accentele comice si cele tragice coexista si se potenteaza reciproc.
- Sub controlul literaturii
Cind istoria este invadata de falsuri, cind realitatea se transforma intr-un decor de mucava, in spatele caruia se consuma mari tragedii, fictiunea se dovedeste a fi singura sansa de salvare a firescului. Intr-un astfel de context, personajul narator nu poate fi decit un supravietuitor. Iar ceea ce il salveaza intotdeauna este marea sa apetenta pentru poveste, pentru povesti, pentru rescrierea istoriilor (ale lui sau ale altora) in nenumarate variante. Apelind la „structurile simbolice ale fictiunii“, Radu Cosasu consemneaza, cu tandra ironie, detaliile unei realitati istorice traumatizante, pe care reuseste performanta de a o umple – fara s-o infrumuseteze si fara s-o deformeze – cu „povesti“ despre sine si despre ceilalti.
Lumea in care traiesc personajele lui Radu Cosasu este o lume „pe dos“, dominata de impostura, de non-valoare, de sloganuri propagandistice mobilizatoare, in care individualitatea dispare sub presiunea colectivitatii, iar intimitatea dobindeste conotatii subversive. Situate la granita dintre autobiografie si fictiune, povestirile din Supravietuiri – de fapt, capitole de sine statatoare ale unui Bildungsroman atipic – surprind dramaticele contraste generate, in planul destinelor individuale, de schimbarea violenta a ordinii sociale si politice. Prinse in virtejul Is
