Ceea ce o individualizeaza pe scenografa Stefania Cenean si o situeaza in elita creatorilor din acest domeniu este farmecul discret si intens al unei creatii care, prin natura sa, nu poate ocupa aproape niciodata primul plan al unei reprezentari teatrale. Stefania Cenean a creat decorurile si costumele pentru spectacolele in regia lui Silviu Purcarete: Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, costumele pentru Cine are nevoie de teatru, in regia lui Andrei Serban, si, cel mai recent, scenografiile pentru Inima de ciine la Teatrul National, Livada de visini la Odeon, Chirita ot Birzoieni si Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei la Teatrul de Comedie. Printre distinctiile primite de artista se numara si un premiu UNITER pentru scenografie.

Scenografia nu-si propune sa fie „protagonist“ (cu rarele exceptii notate de istoria artei), ci sa faca spectacolul posibil. Dar in Travestirea, piesa reprezentata acum citva timp la Nottara, „dupa“ (sic!) Marivaux, ea a fost cea care a salvat, literalmente, spectacolul. Stefania Cenean a reusit sa-l apropie pe Marivaux ochiului publicului de acum, prin elemente dinamice de scenografie contemporana. Decorul rafinat se dezvaluia spectatorilor, in absenta cortinei, inca de la intrarea in sala.

Ceea ce parea la inceput un tapet de frunzisuri descriind un parc clasic francez, bazat pe simetrie si decorat, central, cu imaginea unui grup statuar – o „Rapire a Proserpinei“, se dezvaluia, treptat, a fi pictat pe suport transparent. Scena era animata printr-un inteligent ecleraj si, in ideea aceleiasi poetici a transparentei, grupul statuar inceta sa mai fie opac, lasind sa se zareasca in fundal silueta unuia dintre personaje.

intre costumele exceptionale create de Stefania Cenean se remarca cele ale lui Arlequin si ale Contesei. Cele trei rochii ale Contesei se disting prin interpretarea moderna a costumului de secol al