Marturisesc ca mobilul intalnirii mele cu maestrul Mandeal a fost destul de marsav. Voiam sa-l fac sa vorbeasca despre manele si, in acest context, despre viitorul muzicii clasice. Mi-am dat seama dupa primele minute ca nu pot sa-l duc pe Mandeal in derizoriu. Ca el, spre deosebire de altii, nu a cedat tentatiei superficialitatii.
Jurnalul National: Cand mainile fac balet? Cristian Mandeal: Dirijatul nu este balet. Gesturile asa-zis artistice sunt o consecinta, si nu un scop. Vreau sa spun ca miscarile dirijorale au mai multe functii. In afara de cele organizatorice, propriu-zise, exista si o anumita functie, sa-i spunem artistica, dar nu in sensul acesta, ci avand ca scop configurarea a ceea ce este peste note. Este ceea ce nu este scris in partitura si ceea ce se poate citi ca emotionalitate, ca sens, ca idee muzicala, care sunt total diferite fata de cele filosofice sau literare. Sensul muzical e altceva fata de sensul semantic. Are alt demers si se situeaza la alte niveluri, pe alte planuri.
Miscarile dirijorilor sunt personalizate. Nu exista decat in general o tehnica comuna a tuturor dirijorilor, si anume cea conventionala. Are niste semnale standard, la care insa se adauga particularitatile fiecarui dirijor in parte. Nimeni nu poate dirija la fel ca altul, chiar dac-ar vrea s-o faca. E imposibil. Oricine-ar incerca sa-l imite pe Celibidache ar deveni o caricatura.
Anticipari
Hata Yoga si muzica? Concentrarea este esentiala in capacitatea de a reproduce ceea ce ai in minte.
Demersul se face pornind intotdeauna de la partitura spre creier, de la creier spre gest, de la gest spre transmisia datelor pentru cei care te recepteaza (adica orchestra!).
Acest circuit de semnale se comunica doar printr-o foarte mare concentrare, secunda de secunda. Mai mult decat atat, concentrarea nu este doar a prezentului, ci in special a viitor
