foto: Cotidianul
Liberalismul romanesc este un bolnav intr-o stare critica. Aceasta este ideea principala a acestei analize. Nici invocarea traditiei liberale, nici aderarea la miscarea liberala europeana, si nici dublul discurs referitor la piata nu sint argumente care sa sprijine temeinic actuala pozitie a PNL.
Notiunea ca PNL se sprijina pe o doctrina clara si ca aceasta doctrina este „liberala" ramine unul dintre miturile politicii romanesti. Care este insa continutul acestei doctrine? Azi, in toata lumea, atit dreapta cit si stinga se revendica in mare masura de la liberalism. De aceea „liberalism" este la ora actuala unul dintre cei mai confuzi termeni ai lexiconului politic.
Exista liberalism de dreapta si liberalism de stinga, liberalism economic si liberalism social, liberalism clasic si liberalism modern s.a.m.d. Spectacolul filialelor PNL, afirmindu-si indirjite prin vot „identitatea liberala", ar fi comic daca n-ar fi trist.
In absenta unor documente doctrinare serioase si a oricarei urme de premeditare ideologica in rindurile ierarhiei partidului, substanta „liberalismului" PNL este foarte greu de stabilit. Ramine atunci ca elementele „doctrinei" PNL sa fie identificate folosind alte chei de descifrare decit cele obisnuite.
In acest caz sintem obligati sa ne referim la temele implicite in discursul PNL-istilor atunci cind sint pusi in situatia sa dea explicatii cu privire la aceasta chestiune.
Traditie problematica
Prima tema este traditia antebelica a partidului. Intr-adevar, PNL-istii fac mereu referinta la ea. Din pacate, aceasta complica in loc sa simplifice lucrurile. Aportul doctrinar al acestei trimiteri este nul. In cursul istoriei sale, traiectoria PNL a strabatut de la stinga la dreapta aproape intreg spectrul politic.
In plus, poti gasi coexistind, in orice momen
