"Români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi" este o sintagmă pe care am auzit-o de foarte multe ori, fără însă a ştii exact cine sunt acei "alte naţionalităţi". Zilnic, drumurile noastre se întretaie, noi nu ştim nimic despre ei, nici ei despre noi. Vălul cade atunci când oamenii stau de vorbă.

Era industrială şi cehii

Când pe la jumătatea secolului al XIX-lea necesitatea industrializării meşteşugurilor devenea o certitudine, iar descoperirile tehnologice făceau posibil acest lucru, în România au sosit cehii, pentru a pune pe picioare viitoarea industrie a prelucrării zahărului. Descendentele unei astfel de familii din Bohemia, mamă şi fiică, locuiesc de o jumătate de secol în Târgu Mureş. "Primii membrii ai familiei mele au venit în România în 1890, pentru construcţia fabricilor de zahăr din Arad, Timişoara, Giurgiu, Roman, Mărăşeşti. Tatăl meu, Siftr Alois, a ajuns în România în 1910 pentru a lucra într-o astfel de fabrică la Bod lângă Braşov, ca fierbător de zahăr.", ne-a spus Siftr Amalia. Primul descendent al familiei s-a născut pe pământ românesc în 1919. Pentru că legile ţării impuneau cetăţenia română tuturor locuitorilor săi, schimbarea cetăţeniei s-a produs la data căsătoriei, când şi numele a suferit modificări, în certificatul de căsătorie devenind Schifter. Cu toate aceste restricţii şi impuneri vizitele regulate în Cehia natală erau plănuite cu grijă, şi fiecare deplasare până acolo era o încântare.

Praga sub tunuri

În 22 august 1968, Amalia împreună cu fiica ei Renate, au ajuns în Praga într-o vizită la rude. Dar zarurile istoriei au făcut ca în aceeaşi zi să ajungă la Praga şi trupele sovietice. În căutarea unui loc sigur, familia Siftr s-a adăpostit în clădirea Ambasada României din Praga, unde a stat timp de o săptămână fără a avea posibilitatea să se vadă cu rudele. "Am vorbit la telefon şi ne îndemnau să ieşim din amb