interviu cu Wim VAN MEURS
Conducerea de la Chişinău a făcut în ultima vreme o schimbare, declarîndu-şi intenţia de a adera la UE. Aveţi ceva experienţă în a observa evoluţia de acolo, cum vă explicaţi această schimbare?
E foarte limpede că la început a fost doar o mişcare de politică internă a conducerii comuniste, pentru a surclasa opoziţia care pretindea că este mai pro-europeană, asta avînd în vedere popularitatea tot mai mare a UE pentru votanţii moldoveni. Dar, pînă la un anumit nivel, adoptarea unei agende europene a căpătat un suflu propriu în politica din Moldova şi a produs ceva schimbări în cultura politică şi în influenţa UE asupra regimului de la Chişinău.
În studiul dvs. Moldova ante portas, scris în 2004, spuneţi că "Moldova este ataşată politicii simbolice a ŤEuropei», dar nu e dornică să joace după regulile europene". Este noua tendinţă pro-europeană doar o altă formă de propagandă?
La început aşa a fost, dar, cu politici corecte din partea UE, ar putea fi începutul a mult mai mult, optimist vorbind.
Preşedintele României a propus recent Comisiei Europene să abordeze o foaie de parcurs apropiată sau similară foii de parcurs pusă la dispoziţie statelor din Balcanii de Vest. Ce părere aveţi despre şansele unei asemenea propuneri?
Cum am argumentat în lucrarea pe care aţi citat-o şi în una mai recentă - Qualifying (for) Sovereignity, Bertelsmann Stiftung - există omisiuni serioase în Politica de Vecinătate pentru Moldova şi în SAP (Procesul de stabilizare şi asociere - n.red.) pentru Balcanii de Vest. Dacă UE renunţă la condiţionări, doar pentru a arăta că are succes sau doar pentru a include şi Balcanii de Vest în extinderea estică sau pentru a aduce Moldova lîngă Balcanii de Vest, atunci semnalul este că schimbările reale nu contează. Iar schimbarea simulată nu este de ajuns. Pe de altă parte, sînt de acord că a gîn
