La 27 februarie 2005, cu două săptămîni înainte ca alegerile parlamentare să schimbe "la faţă" peisajul politic de la Chişinău, Republica Moldova a semnat la Bruxelles un Plan de acţiune cu UE. Deşi nu se referă la obligativitatea asimilării "aquis-ului comunitar" şi nici nu promite "o perspectivă europeană", mult aşteptată la Chişinău, Planul de acţiune este centrat pe cîteva priorităţi: (1) implicarea UE în procesul de reglementare a conflictului transnistrean (inclusiv managementul eficient al frontierei cu Ucraina), (2) consolidarea instituţiilor democratice şi supremaţia legii (alegeri, libertatea de expresie, justiţie), (3) consolidarea sectorului privat şi relansarea reformelor economice (regim de tarife preferenţiale), (4) întărirea capacităţii administrative şi judiciare (anticorupţie, stoparea migraţiei ilegale), (5) eradicarea sărăciei şi întărirea relaţiilor cu organizaţiile financiare internaţionale.
Ce poate face Europa pentru Moldova?
Spre deosebire de alţi ani în care a tratat cu Republica Moldova de pe "poziţii de forţă", Comisia Europeană pare a fi acum mult mai favorabilă Moldovei. Deschiderea Delegaţiei UE la Chişinău şi implicarea directă a UE în procesul de reglementare sînt semne clare de interes, dar aceste semnale nu trebuie să se oprească aici. Ce aşteaptă moldovenii de la UE? O perspectivă europeană, după 2007, dacă Planul de acţiune va fi aplicat satisfăcător. Îndeplinirea criteriilor politice de la Copenhaga, în a doua fază, ar trebui să ducă la aderarea Moldovei. În al doilea rînd, liberalizarea regimului de vize. UE ar putea perfecta vize Schengen multiple, pe termen mai lung, pentru diverse categorii de persoane. De exemplu, persoanele şi delegaţiile oficiale (membrii Guvernului, parlamentarii), oamenii de afaceri, cercetătorii ştiinţifici ar trebui să beneficieze de vize Schengen multiple pe 3-5 ani; studenţii, elevii,
