Dintre toate lucrurile care se repetă, ultima oară e cel mai frecvent. Milioane de oameni fumează în fiecare zi pentru ultima oară. Alte milioane spun nevestelor că e pentru ultima oară cînd. Sute de mii de elevi scriu pe tablă, caligrafic, despre aceeaşi, inevitabilă, ultima oară. Alţi zeci de mii de şoferi virează dreapta fără să se asigure - şi e chiar pentru ultima oară pentru destui dintre ei. Peste tot în lume, pentru cineva, în secunda asta, ceva e pentru ultima oară. Inclusiv pentru mine: e pentru ultimă oară cînd scriu articolul ăsta în ultima clipă. Promit!
Evident, cu toţii ne minţim. Aşa cum nimic nu poate fi original, nimic nu poate fi cu adevărat ultim. Nimeni nu va rămîne în urmă să închidă lumina, ca în bancul acela, pentru ultima oară. Nici măcar ultimul dinozaur n-a rămas Ultimul Dinozaur. S-a îngrijit de asta Steven Spielberg. Ultima barbarie, ultima cruciadă, ultima îngheţată - toate se vor repeta în timpul potrivit. E doar o chestiune de răbdare. Sfîrşitul lumii? Ziceţi mai degrabă Va urma!
Ultima oară cînd am terminat liceul am crezut că e chiar definitiv. Dar l-am mai terminat de cîteva ori, la fel de emoţionat, citind un poet sau altul. Succesiv şi repetat, fiecare om termină cu lenea, dezordinea, culcatul tîrziu, berea, lecturile tabloide, cheltuielile nejustificate şi nedeductibile, slăbiciunile pentru alţi oameni care nu merită şi prăjeala. Ultima oară e meseria din cartea de muncă a lui Sisif.
Şi nu e doar o experienţă individuală. Răbdarea naţiunilor, ca şi petrolul sau seria de filme proaste de la Hollywood, toate s-au terminat repetat şi ritualic. Ultima oară e un cult, nu o întîmplare. O religie a naturii (umane şi minerale). Gheizerul e expresia ei hidrotermală: fiecare erupţie poate fi ultima. Dar despre ultima oară îţi poate vorbi ore şi ore Karl Lagerfeld, care se va jura de fiecare dată că gata, nu mai foloseşt
