top sau inventar?
N-am înţeles prea bine de ce, în alte părţi, 2005 a fost numit - în mai multe retrospective critice, jurnalistice, editoriale - "anul morilor de vînt". Poate pentru că a fost anul celui de-al patrulea centenar Don Quijote sau cel al comemorării unor utopici precum Andersen, Jules Verne, Canetti sau Sartre. Sau poate pentru că ficţiunea a intrat iar în stand by cedînd scena non-ficţiunii, eseului, romanului istoric - bătălie iluzorie, încheiată, nu o dată, cu revenirea în forţă a poveştii şi imaginaţiei.
În spaţiul hispanic, tendinţa literară de fond a fost una hibridă: roman-eseu, cu ancoră în realitatea imediată, recurs la autobiografie şi istorie, "continuarea" unor scrieri clasice, cu distanţa, ironia şi misterele de rigoare. Cei mai vizibili dintre combatanţii pe redutele literaturii cu pretext literar, istoric sau jurnalistic din Spania au fost Nélida Pi
top sau inventar?
N-am înţeles prea bine de ce, în alte părţi, 2005 a fost numit - în mai multe retrospective critice, jurnalistice, editoriale - "anul morilor de vînt". Poate pentru că a fost anul celui de-al patrulea centenar Don Quijote sau cel al comemorării unor utopici precum Andersen, Jules Verne, Canetti sau Sartre. Sau poate pentru că ficţiunea a intrat iar în stand by cedînd scena non-ficţiunii, eseului, romanului istoric - bătălie iluzorie, încheiată, nu o dată, cu revenirea în forţă a poveştii şi imaginaţiei.
În spaţiul hispanic, tendinţa literară de fond a fost una hibridă: roman-eseu, cu ancoră în realitatea imediată, recurs la autobiografie şi istorie, "continuarea" unor scrieri clasice, cu distanţa, ironia şi misterele de rigoare. Cei mai vizibili dintre combatanţii pe redutele literaturii cu pretext literar, istoric sau jurnalistic din Spania au fost Nélida Pi
