Printre meseriile cele mai banoase din Romania se numara cea de avocat. si aici ne referim desigur, la avocatii buni. Care pot ajunge eventual si celebri, pe plan local sau chiar national. Pe de alta parte, o cale de a ajunge faimos este aceea de a intra in politica si de a ajunge la "varful" ei.
Pozitie care iti ofera, nu o data, sansa de a te afirma. Astfel, intr-un fel exista asemanari intre cariera de avocat si cea de politician. Alin Tise, prefectul Clujului, Emil Boc, primarul Clujului, Daniel Buda, liderul PD Cluj, Peter-Kovacs Eckstein, senator UDMR sunt doar cativa dintre cei care intai sau format ca avocati.
Vom incerca sa vedem care au fost motivatiile a doi importanti avocati ai Clujului care s-au dedicat aproape exclusiv vietii politice.
Pe langa faptul ca in ambele profesii faima, renumele, prestanta se obtin cu ajutorul autoperfectionarii continue, abilitatea de a ramane acolo odata ajuns sus este destul de complexa si necesita timp, perseverenta si uneori ajutor.
Probabil aceste asemanari fac ca multi politicieni sa se "traga" dintre avocati. si totusi, de ce ar renunta un avocat bun la o cariera sigura si banoasa pentru una de politician, parca mai putin sigura si poate nici atat de banoasa?
Am luat doua cazuri concrete pentru a scoate in evidenta aptitudinile si motivatiile de a se dedica vietii politice si a renunta la avocatura (total sau cvasi-total)..
De la bara pledoariilor pe scaunul de prefect
Pentru Alin Tise, viata de avocat a fost, dupa cum ne-a declarat, "foarte importanta, fiecare proces in parte a avut semnificatia lui, importanta acordata persoanei, cazului si faptelor in parte".
Cat despre onorarii, "acestea au fost diferite de la caz la caz in functie d
