Daca in Insula Afroditei, alb-albastrii pierdeau la limita in amicale, dar etalau un fotbal calitativ, de la revenirea in Banie, elevii lui Ovidiu Stinga par sa nu se regaseasca pe teren. Intentionând sa creeze un lot competitiv si omogen, Ovidiu Stinga a reusit sa-si atinga, cât de cât, obiectivul in cantonamentul sustinut in Cipru. Universitatea a cunoscut trei infrângeri la limita si una categorica, toate pe fondul lipsei de experienta a celor intrati dupa pauza. A demonstrat insa ca este capabila de multe, numarul ocaziilor irosite fiind destul de mare, surprinzând placut tehnicienii rivalelor de la acea data, care se mirau de vârsta jucatorilor si de esalonul in care evoluau acestia. Curios este ca, de la revenire, Universitatea nu mai arata aceeasi pofta de lupta, juvetilor lipsindu-le agresivitatea, ideile de joc si tactica dobândita, devenind peste noapte o umbra a acelei echipe care cunoscuse ascensiunea de la meci la meci. Cel putin asta a demonstrat Ciuca si compania in partidele de verificare sustinute impotriva celor de la Minerul Motru si Armata. La ultimul test, nesiguranta defensivei, lipsa de imaginatie a mijlocasilor si apatia atacantilor au fost factorii care i-au determinat pe cei din tribune sa creada ca pregatirea din Cipru a fost slaba. Si nu a fost deloc asa. Stinga a elaborat un program bine gândit si eficient, insa jucatorii sai nu par sa aiba calitatile dorite. „Olandezul“ nu trebuie sa justifice infrângerea cu „militarii“ prin faptul ca Bornescu, Ciuca si Andrei Ionescu au absentat, pentru ca o echipa solida trebuie sa aiba rezerve capabile sa inlocuiasca titularii. S-a instaurat degringolada Câstigând simpatia elevilor sai, prin faptul ca a fost deschis oricarei probleme aparute, tehnicianul Universitatii a inceput sa cunoasca si reversul „medaliei“, unii componenti ai lotului incepând sa ii raspunda antrenorului atunci când primesc obser