cum se intra şi de ce se rămînea în Uniunea Scriitorilor

De la Moscova la Bucureşti

"Nimerind la ŤGriboedov», orice vizitator îşi dădea seama pe loc, dacă, bineînţeles, nu era cretin de-a binelea, ce minunat o duc aceşti norocoşi membri ai Massolit-ului şi numaidecît prindea să-l roadă o neagră invidie. Urmau neîntîrziat reproşuri amare adresate cerului care nu avusese grijă să-l înzestreze la naştere şi pe el cu talent literar, fără de care, fireşte, nu era cazul să rîvnească la un carnet de membru al Massolit-ului." (M. Bulgakov, Maestrul şi Margareta )

Massolit-ul este transpunerea în ficţiunea lui Bulgakov a unei instituţii create în URSS şi reprodusă după cel de-al doilea război mondial în toate ţările comuniste din Europa centrală şi orientală: Uniunea Scriitorilor. Ea face parte din strategia partidelor comuniste de centralizare a spaţiilor literare naţionale în vederea transformării lor în focare de producţii literare cu funcţie educativă.

Iată cum saluta Gheorghiu-Dej implantarea în România, în martie 1949, a modelului instituţional sovietic:

"[US] va trebui să fie un centru de luptă împotriva servitudinii cosmopolite, a culturii capitaliste putrede, a imitaţiei servile a diferitelor curente din literatura burgheză care au ca scop izolarea scriitorilor de realitate şi ruptura dintre creator şi popor."

Modelul literar trebuie căutat, dimpotrivă, în literatura sovietică. Se înţelege că, pentru a fi la înălţimea rolului de "luptător pentru cauza proletară", scriitorul trebuie să fie vigilent şi să combată orice influenţă a literaturii "decadente" care i-ar putea corupe opera. "Arta pentru artă" este şi ea oficial blamată în cadrul Conferinţei de înfiinţare a US, fiind declarată o formulă "la umbra căreia se ascund acei scriitori care servesc o minoritate de leneşi, împotriva intereselor maselor". Statutul US anunţa astfel pa