Vanatoarea de presa, care face deliciul publicului, dupa parlamentari agramati, chiulangii, urmarind propriile lor interese, e deturnata de la scopul real de a face curatenie in clasa politica si devine mijloc de denigrare a institutiei Parlamentului. Caci exista o realitate. Oamenii, care compun Parlamentul, cei alesi de popor sa-i reprezinte, sunt diferiti. Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"(Nichifor Crainic)

De cele mai multe ori, atunci cand intre speranta si realitate, intre ideal si concret, intre teorie si practica, intervine o mare discrepanta, lucrurile devin foarte greu de inteles.

Ne-am dorit democratia, am tanjit dupa ea, am luptat sa o obtinem, fiecare dintre noi am incercat sa aflam cat mai multe despre ea si aceasta dorinta de cunoastere a fost primul pas - probabil hotarator - spre democratie. Caci, fara a apela la definitii savante, democratia inseamna intai de toate sa intelegi si sa afirmi liber ceea ce intelegi, sa crezi intr-un dialog continuu si benefic cu cei ce inteleg si cred altfel. Democratia dialogului este si democratia hotararilor, a deciziilor. Decizii care apartin tuturor si care sunt luate intr-un for al dialogului, al confruntarii de idei, uneori al consensului sau al compromisului. Decizii care se iau de catre toti cei care isi exprima parerea prin cei trimisi anume de ei sa o faca. Democratia este astfel intelepciunea poporului, dorinta si vointa lui reunite sub cupola institutiei pe care statele moderne o numesc Parlament.

Tanjind dupa democratie am tanjit dupa un Parlament real al dezbaterii care sa ia locul marionetei totalitare a votului unanim rostit de un partid unic.

La putini ani de la momentul cand am inceput sa realizam adevaratul Parlament democratic asistam la un fenomen uluitor.

Sondaje de opinie - de data aceasta amar de reale - situeaza credibilitatea Parlamentului, a insti