Qui-pro-quo-ul e omenesc, iar librarii sînt şi ei oameni. Întreb, într-un bookshop din centru, de Cartea cu EURI. Volum colectiv (de Călin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica, Roxana Moroşanu şi Ciprian Voicilă), apărut la Curtea Veche. N-aveau. Dau să plec. Mă cheamă: Auziţi? E ceva separat de Eşti ceea ce mănînci? Că numa' despre euri (E-uri - n.m.) nu cred să fie...
Lăsînd gluma (chiar dacă anecdota primează...), o legătură - la care nu se gîndise buna doamnă de la raionul cu cărţi - tot este între povestea unor copilării gustoase, cu sare şi piper, şi felul de-a dumica, îndopîndu-te sau ciugulind, lumea din jur. Fie şi pentru că, se zice, şi nu-i nici pe departe o butadă gastronomică, leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înţeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferaţi...) e o suprapunere de frecvenţe, de savori de madlenă uscată şi sfărîmicioasă. ,Legenda" lui, lipită din şuete şi amintiri, e arheologia benzii de magnetofon. Aşa, cel puţin, arată lumea veche, transcrisă de pe imaginare discuri şi casete cu vorbe, vorbe, vorbe, în prozele pe care şi le ,pasează", ca pe un drept, pe cît de public, pe-atît de privat, la memorii, Călin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica, Roxana Moroşanu şi Ciprian Voicilă. Minunată: ,Mi-a rămas impresia că autorii cărţii nu şi-ar da copilăria pe nici o altă copilărie şi, în orice caz, nu pe copilăria unui Ťcopil de tranziţieť, cu toate avantajele consumerismului castrator al imaginaţiei", scrie Aurora Liiceanu în prefaţă.
Un prim ,discurs", al amintirilor nedezgheţate încă de tot, care nu curg, abia picură, e luat în primire, dintru începutul cărţii, de discursul despre metodă. Autorii, specialişti (dacă omul şi poveştile lui pot fi domeniu de expertiză) în ştiinţe umane - de la literatură la jurnalism, de la antropologie la psihologi
