Am fost invitat nu demult să văd la Teatrul Nottara un spectacol nou cu Bădăranii. Cu atât mai mult am fost ispitit să dau curs invitaţiei cu cât revăzusem de curând, proiectat la Televiziune, filmul făcut după Bădăranii lui Sică Alexandrescu. Acela în care apăreau ca protagonişti, aşa cum se ştie, extraordinarii Giugaru, Birlic, Niki Atanasiu, Radu Beligan, minunatele Carmen Stănescu, Nineta Gusti, Sanda Toma. Va suporta spectacolul pe care aveam să-l văd comparaţia cu marea montare clasicizată? Nu va ieşi strivit, spectacolul de azi, de acela de odinioară?

Am mers la teatru în minte cu aceste gânduri. Nu ştiam nici cine este noul regizor şi nici cine sunt noii interpreţi. Am aflat, ajuns acolo, că regizorul este Adrian Pintea, el fiind şi profesor, iar actori foştii săi studenţi de la Institutul de Artă Teatrală. Spectacolul cu piesa lui Goldoni le fusese probă la examenul de absolvire.

M-am simţit destul de nelalocul meu, la început, într-o sală în care cei mai mulţi spectatori erau tineri, tineri de tot, vreau să spun, liceeni sau cel mult studenţi. Mie aşa mi se păreau. Consultând modesta foaie-program, care mi-a fost înmânată, mi-am dat seama că nu era chiar întâmplătoare acea preponderenţă în sală a tinerilor. Ei formau pentru autorii spectacolului publicul-ţintă. Căci iată ce scrie regizorul: "Noi am făcut acest spectacol deoarece credem că publicul tânăr de azi are nevoie şi de bucurie, de încântare şi farmec". Şi încă mai limpede: spectacolul are un singur scop - ,să amuze inteligenţa necruţătoare a tinerei generaţii".

După reacţiile sălii cred că spectacolul şi-a atins scopul, ba chiar l-a întrecut. A amuzat, a încântat, a bucurat nu doar tânăra generaţie, dar şi pe unul ca mine, plasat pe versantul celălalt al vârstelor. Un spectacol jucat, de la un capăt la altul, cu mare vervă şi cu mare plăcere, se vedea, de to