REALISM. 1. Va amintiti celebra formula a lui Stendhal din Rosu si negru (1830): "Romanul e o ca o oglinda purtata de-a lungul unui drum. Reflecta cind albastrul cerului, cind baltoacele de noroi de sub picioare"? Mie unuia mi-a venit in minte deunazi si m-am lasat pentru o clipa cucerit de claritatea ei, de nobletea gestului, de bucuria cu care m-as lasat scufundat intr-o opera de arta (fie ea literatura sau arta plastica), care sa se ghideze dupa asemenea principii. Si apoi m-am scuturat din reverie numai ca sa realizez ca realismul e orice numai oglinda nu. Ca realitatea obiectiva poate fi inteleasa si cuprinsa de mintea umana prin intermediul simturilor e o idee lansata inca din secolul al 18-lea de Kant. Secolul pozitivismului, de dupa Kant, a intarit la rindul lui credinta in puterea umana de a percepe senzorial realitatea in mod obiectiv. Ceea ce a ramas insa neexplicat in pozitivism, ca mai intotdeauna in sistemele de gindire care se concentreaza prea mult pe factori externi fiintei umane, au fost limitele perceptiei umane (de exemplu, ceea ce se intimpla in prezenta noastra, dar la care nu avem acces pentru ca sintem cu spatele. Putem auzi, daca ceea ce se intimpla e insotit de zgomot, dar daca nu e, si daca nu are nici miros, atunci sintem depasiti de eveniment prin natura limitelor noastre senzoriale). Cu toate acestea, faptul ca noi nu participam in acel eveniment, inseamna ca el nu s-a petrecut? Daca pentru noi, ceva ce are loc in spatele nostru, nu poate fi mirosit, si nici auzit, nu poate fi pipait, deci ne depaseste senzorial, nu exista, chiar inseamna ca acel eveniment nu s-a petrecut?

Realitatea pe care realismul lui Stendhal o descrie e mult mai simpla. E directa si obiectiva. Sau cel putin asa a crezut autorul ei pe cind scria "Rosu si negru". Ca realitatea din acel realism clasic francez e doar o iluzie, a inteles-o Stendhal putin mai