justificat de impactul pe care l-a avut, în conştiinţa publică, chemarea lor în Spania. Oricine se aşteaptă să plece specialiştii IT în Silicon Valley, dar nu ne aşteptam să aducă bani o justificat de impactul pe care l-a avut, în conştiinţa publică, chemarea lor în Spania. Oricine se aşteaptă să plece specialiştii IT în Silicon Valley, dar nu ne aşteptam să aducă bani o treabă pe care, în satele noastre, o fac nevoiaşii, tocmiţi cu o dublă de porumb şi-o ciorbă. Astăzi, jumătate din lucrătorii plecaţi în străinătate provin din mediul rural.
În total, cei două milioane de români trimit acasă 5,4 procente din PIB. Unii economişti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar duce direct în consum, spun ei. Cum producţia internă nu e competitivă, cresc importurile şi inflaţia. Astfel, două-trei milioane de familii ar trăi mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preţurilor la apartamente şi a erodării puterii de cumpărare. De ţipat mai ţipă şi lohnarii, patronii care trăiesc din lohn. Valuta adusă de căpşunari întăreşte leul şi, deci, slăbeşte exportul bazat pe forţa de muncă ieftină.
Totuşi, chiar dacă temerile unora şi plângerile altora ar fi justificate, nu căpşunarii sunt problema. Dimpotrivă, lor ar trebui să le mulţumim fiindcă, în loc să ceară ajutor de la stat, au răzbit singuri. În deceniul trecut, România nu a fost în stare să ofere soluţii pentru o întreagă generaţie scoasă în şomaj. În loc să finanţeze recalificarea, a subvenţionat fabricile neperformante, ceea ce a sleit economia, fără să producă nimic. Privatizarea şi investiţiile străine au fost blocate de căpuşe, iar muncitorii s-au învăţat să primească, nu să câştige. Căpşunarii aduc acasă mai mult decât bani: ei învaţă să lucreze în stil capitalist şi au acces la civilizaţia Occidentului. Românii lui Ceauşescu veneau din Libia cu "Răpirea din serai". Căpşuna
