Inainte de aparitia Legii 273/2004, cei care doreau sa adopte un copil gaseau "exemplare" la alegere printre bebelusii abandonati in maternitati. Acesti micuti erau alesi, dupa preferinte subiective, de catre cei care erau in cautarea unui copil. Examinat ca o marfa, copilul era dorit sau respins de potentialul parinte, dupa cum "simtea" acesta ca "i se potriveste". In prezent, este absolut interzisa o astfel de practica. Persoanele/ familiile atestate, pentru a putea adopta, nu au voie sa identifice copiii adoptabili. Si cu atat mai mult cu cat situatia juridica a acestei categorii de copii nu este clarificata la momentul in care acestia se afla inca in maternitate. Riscurile pe care le implica perpetuarea vechii practici, care este inca adeseori intalnita in maternitatile si spitalele de pediatrie de la noi, sunt deosebit de mari. Pentru ca astfel de fapte, petrecute cu participarea personalului din spitale, sunt de natura penala, fiind catalogate drept trafic de copii. Piata adoptiilor din Romania Pana in 2001, in domeniul adoptiilor din Romania, exista un aspect de piata a copiilor abandonati. Foarte multi straini, ca si doritorii interni care cautau sa adopte un copil, umblau prin spitalele unde existau copii abandonati, ghidati de binevoitori, "cu suflet bun", care stiau foarte bine sa faca din acest gest asa-zis caritabil, o foarte rentabila afacere. Procedura de adoptie era foarte simpla, mamele implicate, total nepregatite fata de consecintele unui asemenea act, dandu-si consimtamantul in fata unui notar. Primeau un pret si nu-si mai vedeau niciodata copilul. Iar acesta, la randu-i, ajungea intr-o familie pentru care nici un profesionist nu-si daduse girul in ceea ce priveste compatibilitatea psihologica. Aceste aspecte au fost grav criticate de instantele europene, fapt ce a dus la instituirea moratoriului din 2001 si la elaborarea Legii 273/2004