Umplura marginile drumului, de-o parte si de alta. Basmale intinse pe tarâna nezvântata, bucati de sac, de scândura, de tabla. Tot ce gasira, scoasera in drum. Si se asezara imprejur, dupa rubedenie si respect, sa se apuce de intâia treaba dupa dezghet: când da caldura, se numara arpagicu'! De doua zile daduse soarele si pamântul se dezmortise din iarna. Cotofenenii se sculara deci cu noaptea-n cap, se suira in patul, scoasera sacii de arpagic si-i dusera la poarta. Când se desfacu prima raza a primavara, se apucara de treaba. „Uite asa sa-l faceti, pe calitati: unu' mai mare, altu' mai mititel. Ce e de vânzare punem deoparte, sa mai luam si noi un ban, ca pensia e mica, deh... Restu' sa punem in pamânt“. Femeia isi trase mai bine basmaua sub barbie. Cu mâna ailalta pieptana arpagicul de bulgarii de pamânt. Alese repede, pe pipaite: asta calitatea-ntâi, asta a doua, asta la oratanii... Mai lua o mâna. „Pai de, fa, Dora, daca n-ai muncit când a trebuit. Ia de vinde acu', sa te vad ce scoti!“. „Nu mi-a dat ceapeu', ma, ca io am muncit. Ca si tine, ca si asta de-aci. Macar ea e batrâna, nu-i mai trebuie. Cât facusi, maica Sofica, a? Trecusi nouazeci?“. „Ptiu, bata-te peste gura, fata, pai ce-oi avea? Na, plecai pe 83... Sunt tinara“. Batrâna râse dezvelindu-si gura cam stirba. „Pai esti, maica!... N-apuc io anii matale, ehe... Uite ce bine te tii! Când m-oi face si eu asa zdravana?! Fierea ma supara, romatismu' la fel, mai am si niste sensibilitati la inima...“. „Fa Dora, esti andicapata, ce mai...“. „Râzi tu, Costele, ce-ti pasa“. Scump de dat la gaini moarte Femeia strânse cu pumnul boabele de calitatea intâi si le rasturna intr-o garnita. De sub masuta, scoase alt arpagic. Mâinile incepura sa-i umble iar, neobosite. „Da' cât s-o fi facut ma arpagicu'?“. „Auzii ca la Craiova-i treiscinci“. „Du-te, ma, de-aci! Pai, mai bine-l dau la gaini! Dupa ce-l numeri de-atâtea or