Puţini mai ştiu astăzi că Marin Sorescu a fost şi un remarcabil critic şi eseist. Dacă e să-l credem, a scris critică de prin 1962, şi numai întîmplarea (adică articolul lui Călinescu din Contemporanul) l-a consacrat ca poet şi mai apoi ca dramaturg. Eseurile din Teoria sferelor de influenţă (1969) şi cronicile literare din Uşor cu pianul pe scări (1985) vădesc o acurateţă stilistică, o luciditate venite din simpatia declarată pentru Ş. Cioculescu, şi o imaginaţie călinesciană, capabilă de formulări frapante şi memorabile. Mai totul este citabil. Ciobanul din Mioriţa are un ,discurs hamletian", balada populară ca atare ţinînd de ,un fel de matriarhat" al poeziei noastre. Sau: ,O pompă monstruoasă atîrnă deasupra lumii urmuziene. Cînd dă ea drumul la presiune prea mare, cînd absoarbe ea tot aerul, de te sufoci!" Geo Bogza ,are inimă de poet antic şi bicicletă de suprarealist, mereu pe drumuri mari, constelaţii, galaxii, cu popasuri pentru necroloage şi exclamaţii, uimiri, perplexităţi, răscruci, poduri, ode şi epode". Şi: ,Cartea foarte populară a lui Mircea Eliade, Aspecte ale miturilor, un fel de Alixăndrie a miturilor", este ca un ,capac pe haos, cum vedeai înainte, în unele case de la ţară, biblia pusă capac peste oala cu lapte". Vasile Voiculescu este ,un Fra Angelico mirean al poeziei române". C. Noica ar fi fiind ,un sfătos al silogismelor". Victor Felea scrie o ,poezie de sugativă, poezie de îmbibare" în care emoţiile pătrund ca într-un burete. ,Orice vers al lui Bacovia trece prin urechile acului". în fine, ,Ştefan Bănulescu pune o distanţă de-o fugă de dropie între el şi indiscreţia lumii". Cronicarul nu e nici binevoitor, nici cîrcotaş, ci mai degrabă ludic în obiectivitatea judecăţilor. Dar cînd scoate capul, rar, pamfletarul este redutabil: ,Dacă prindem cîţiva ani buni la producţia de hîrtie şi Eugen Barbu reuşeşte să publice toate volumele amintite, ace