Familia nu l-a sprijinit sa-si implineasca visul de a deveni artist. De aceea a plecat de foarte tanar de acasa, de la Baia Mare. S-a oprit ani buni la Vulcan, unde a lucrat in exploatarea miniera. In paralel cu munca in subteran, s-a apropiat pas cu pas de muzica, urmand cursurile Scolii Populare de Arta, la clasa Viorelei Filip. "Stateam in genunchi pe parchet, in garsoniera mea de la Vulcan si nu stiam ce sa mai fac sa obtin o zi libera, sa ajung la Bucuresti, la scoala. Ajunsesem de donam sange de doua ori pe luna, cate 420 de mililitri, ca sa primesc zile libere de la mina. Io pot sa zic ca am platit cu sange dreptul de a canta. Luni de zile am donat sange!", povesteste Ille. Dupa aproape opt ani petrecuti printre ortaci, Ille nu a mai avut rabdare. Si-a facut bagajul, si-a luat la revedere de la iubita, prieteni, familie si s-a mutat in Bucuresti. Pentru el, aici era scena. (Dana Cobuz) Familia nu l-a sprijinit sa-si implineasca visul de a deveni artist. De aceea a plecat de foarte tanar de acasa, de la Baia Mare. S-a oprit ani buni la Vulcan, unde a lucrat in exploatarea miniera. In paralel cu munca in subteran, s-a apropiat pas cu pas de muzica, urmand cursurile Scolii Populare de Arta, la clasa Viorelei Filip. "Stateam in genunchi pe parchet, in garsoniera mea de la Vulcan si nu stiam ce sa mai fac sa obtin o zi libera, sa ajung la Bucuresti, la scoala. Ajunsesem de donam sange de doua ori pe luna, cate 420 de mililitri, ca sa primesc zile libere de la mina. Io pot sa zic ca am platit cu sange dreptul de a canta. Luni de zile am donat sange!", povesteste Ille. Dupa aproape opt ani petrecuti printre ortaci, Ille nu a mai avut rabdare. Si-a facut bagajul, si-a luat la revedere de la iubita, prieteni, familie si s-a mutat in Bucuresti. Pentru el, aici era scena. (Dana Cobuz)