"In tara asta ar trebui anchetati toti, inclusiv eu, care n-am nimic." Replica de mai sus ii apartine unui taran amarat de pe langa Alexandria, pe care mass-media, comunitatea in care traieste, si nicidecum lecturile hegeliene, l-au convins ca toti avem ceva de ascuns, chiar daca nu avem nimic.
Suntem un popor cu un gust morbid pentru sange si tepe in piata publica, cu nebanuite resurse si energii cand e vorba de distrugerea vecinului. Avem deja in DNA-ul mioritic mostenirea delatiunii comuniste, a coruptiei fanariote si a tradarii liderilor carismatici... pe Campia Turzii.
Lipsiti de cea mai mica unda de consecventa a ideilor politice, am reusit secole de-a randul sa infaptuim o societate in care fiecare generatie a mancat lingand cu patos dintr-o mana pe care la un moment dat a retezat-o cu cruzime si nonsalanta si a aruncat-o drept trofeu multimilor usor influentabile, care nu se mobilizeaza decat ca sa aclame perpetuu schimbarea.
NU vrem corupti dar ne-am obisnuit cu coruptia; vrem conducatori si modele de oameni inteligenti, dar nu prea inteligenti, ca sa nu ne complexeze; vrem sa fim o tara bogata dar fara oameni bogati, dispretuim trivialitatea dar vrem atacuri triviale si, ceea ce este cel mai tragic, iubim metafora dar sa ne fie explicata in detaliu.
Golul de putere postdecembrist s-a umplut mai repede decat golul de elite, proletcultura a fost inlocuita de ignoranta iar apatia mioritica face ca dialogul a 22 de milioane de romani cu reprezentantii lor legitimi sa se desfasoare doar prin intermediul telecomenzii.
Fara a dori sa hiperbolizez starea de blazare si disperare nationala, ma gandesc la solutia adoptata in 1866, cand am adus un rege strain pentru a ne calma invidiile, arogantele si orgoliile mari pe care le expuneam cu aplomb in comunitatile mici in care doream sa fim semizei.
Ce
