Acum cateva zile, ministrul muncii a fost in vizita la Calan. Nu pentru a face turism, ci pentru a convinge mai multi someri aflati in greva foamei sa renunte la protest.
Nu a putut sa le ofere salarii compensatorii si nici promisiunea unui nou loc de munca. Avea insa un as in maneca. El le-a propus grevistilor foamei sa se inscrie in cursa pentru Spania, la cules de capsuni. A promis chiar o mana de ajutor! Sa le puna, adica, o pila pe langa cei care fac selectiile si prefera, cum se stie, femei tinere cu stiinta de capsunar si ceva cunostinte de spaniola, cu alte cuvinte, care muncesc mult si bine si se multumesc cu putin. Pentru ca oricat de putin ar fi putinul din Spania, tot e mai mult decat nimicul de acasa.
Daca problemele saracilor si somerilor s-ar putea rezolva asa de usor, mii de oameni ar intra in greva foamei pentru un loc pe listele culegatorilor de capsuni. Sau pe cele ale muncitorilor necalificati care merg in Germania sau Italia. Mii de oameni ar pleca, si chiar pleaca, zilnic, pentru a imbunatati performantele economice ale cine-stie carei tari occidentale. Si in acest caz, ca si in multe altele, oamenii nu mai spera mare lucru de la guvern. Un paradox, pentru ca guvernul inca mai spera multe de la oameni. Proba - programele guvernamentale. Romanii cu dor de munca si de duca au descoperit potentialul integrarii europene cu mult inaintea politicienilor. Paradoxul e ca politicienii nu mai depun eforturi sa-i retina. Au migrat asa, cu sutele, absolventi de invatamant superior, muncitori cu inalta calificare, studenti bucurosi sa prinda o bursa, eventual, un contract in strainatate, si cu dorinta secreta sa nu se mai intoarca. Au migrat profesori, doctori, ingineri, multi ca necalificati, intrucat diplomele lor nu sunt recunoscute peste granita. Nici pentru acestia nu s-au gasit prea multe de facut acasa. In ritmul acesta, au calculat s
