Suntem în săptămâna numărul trei, de la începerea campaniei pornită de cotidianul Zi de Zi şi săptămânalul ZIARUL de Mureş, din dorinţa lui Alin Bogar de a găsi oamenii care doresc să îl ia la ei acasă pentru a-i oferi căldura şi liniştea unui cămin adevărat. Alin Bogar şi-a petrecut cei 15 ani ai vieţii în casele de copii, unde cuvântul "mamă" şi "tată" sunt termeni abstracţi pentru copiii care nu au avut parte de căldura sufletească a unor părinţi adevăraţi. Alin a ajuns la vârsta la care dorinţa de a avea o cameră a lui, lucruri pe care să le numească personale, a devenit mistuitoare. Sufletul lui vrea să zboare, parcă împotriva sorţii care l-a condamnat să îşi petreacă viaţa în scaunul cu rotile. Alin a scris o scrisoare pe care a lansat-o ca pe o provocare, nouă, celor care putem să îl ajutăm. Nu ne cere mare lucru. Vrea doar să ne amintim copilăria noastră, când cuibăriţi în braţele părinţilor noştri, ştiam că nimic rău nu ni se poate întâmpla. Vrea să ne amintim adolescenţa noastră când trăiam intens durerile şi bucuriile vârstei dar deasupra noastră plana umbra protectoare a părinţilor. Vrea să simtă şi el acelaşi lucru, doreşte să aibă un spaţiu al lui intim şi personal, speră să înmoaie inima semenilor lui şi ceea ce până acum părea imposibil, să se îndeplinească. Acum, depinde doar de noi.

Ecouri

În aceste prime săptămâni, au fost oameni interesaţi de soarta lui Alin, familii care au arătat compasiune şi înţelegere, dar până la un punct. Lumea ne susţine, dar atunci când e vorba să îl ia acasă la ei pe acest copil, totul devine o povară prea mare. "În toate cazurile, asistenţii maternali profesionişti cât şi persoanele care vor copii în plasament urmează cursuri obligatorii pentru a primii informaţii referitoare la creşterea copilului cu deficienţe. În cazul lui Alin, fiind un copil cu nevoi speciale, cei care doresc să îl ajute vor trebui s