Angelo Ciancio - Cetatean european de origine siciliano-belgiana
"Am o boala foarte grea: dorul de Romania. Aici, la poale de munte, ai impresia ca nu mai mori niciodata"
Angelo Ciancio are 54 de ani. Este un sicilian nascut in comuna belgiana Saint Nicolas, de langa Liege. Unii spun ca e belgian, dar e de ajuns sa stai de vorba cinci minute cu el, ca sa-ti dai seama de latinitatea lui exploziva, de "alegria" lui tipic siciliana, care-i insoteste fiecare cuvant. E departe de a fi bogat. Poti spune ca e un om obisnuit, un cetatean european din clasa de mijloc, care cunoaste cateva meserii, are familie, autoturism, camioneta, timp liber si buna dispozitie. Rade tot timpul, gaseste motive de ras in te miri ce imprejurare. Ii place sa dea o mana de ajutor pe oriunde umbla. Cand vine in Romania, la Leresti, satul lui iubit din Muscel, trage la instructorul de dansuri Nelu Horobeanu. Se trezeste la sase si jumatate, mulge vaca, potoleste gainile, curcile si paunii, incalzeste ciorba porcilor, aduna ouale din cuibare, coboara fanul din sura. Iubeste viata rustica, pentru ca ii aminteste de anii tineretii, cand isi petrecea vacantele la bunici, in Sicilia. Traverseaza continentul de cateva ori pe an, uneori in fiecare luna, ca sa puna capul pe perna de in inflorata, umpluta cu fulgi de gasca, din dormitorul gazdei sale din Leresti. Cateodata, vine neanuntat. Dorul il ia pe sus catre taramul descoperit din intamplare, in urma cu 15 ani. Unii musceleni il privesc ca pe o curiozitate; ei nu pot intelege de ce isi lasa omul familia, slujba si casa, din moderna, bogata si frumoasa Belgie, ca sa petreaca doua saptamani in modestia unui sat de munte din Romania. Dar Angelo e un om practic, cu o sensibilitate prea mult strangulata de rigiditatea vietii din Ue; el e convins ca a descoperit in Romania paradisul pierdut de europenii din Occident. Daca-l ascultam
