uman pe care îl are piaţa vizată. Într-o ţară în care elevii se întorc de la olimpiadele şcolare internaţionale cu pieptul încărcat de medalii, într-o ţară care exportă la greu uman pe care îl are piaţa vizată. Într-o ţară în care elevii se întorc de la olimpiadele şcolare internaţionale cu pieptul încărcat de medalii, într-o ţară care exportă la greu creiere, rezultatele studiului austriac sunt năucitoare şi spulberă mitul supremaţiei învăţământului românesc. Olimpicii sunt o mână de copii inteligenţi şi conştiincioşi, care ies din programul şcolar obişnuit şi muncesc suplimentar pentru a fi în top. şi marea masă a elevilor români se află în top, dar nu într-unul al performanţei, ci al incapacităţii de a folosi cunoştinţele dobândite la şcoală în viaţa de zi cu zi. Ultima testare internaţională PISA arată că elevii români, pe care profesorii îi îndoapă cu teorie literară, au probleme serioase cu înţelegerea unui text lecturat. Manualele sunt arhipline de formule, de teoreme, de definiţii, dar aceleaşi testări internaţionale arată că elevii noştri nu au habar de latura practică a matematicii şi a ştiinţelor. Dincolo de faptul că teoria omoară practica, principalul motiv pentru care cercetătorii austrieci ne consideră slab pregătiţi este faptul că avem cei mai puţini licenţiaţi. Cu toate astea, în România anului 2006 funcţionează 49 de universităţi de stat şi 29 particulare, cu locuri pentru toată lumea: pentru o întreagă promoţie de absolvenţi de liceu, dar şi pentru părinţii şi bunicii lor, care vor o diplomă. La noi, diferenţierile sociale fac selecţia candidaţilor la facultate. La universităţile de stat, pe locurile finanţate de la buget intră cei pricopsiţi, care au posibilitatea să facă meditaţii înainte de admitere şi care au de unde să se întreţină în timpul facultăţii. Locurile de la universităţile particulare şi cele cu taxă de la universităţile de stat sunt