Inca din 2004, la scurt timp de la venirea lui Perez la ARO, uzina a incetat sa mai prezinte bonitate pentru banci si furnizori. Prin urmare, Uzina ARO nu a mai putut contracta direct nici un credit de la nici una dintre banci. La fel, nu a mai fost posibil sa se aprovizioneze cu materii si materiale de la furnizori altfel, decat cu "banii jos". Iar la ARO, atat pana la privatizare, cat mai ales dupa lichiditatile erau ca si inexistente. Astfel s-a apelat la tot felul de variante. Cel mai des folosita a fost imprumutul la firmele unor afaceristi locali controlate de PSD, prin fostul director general Iustin Preoteasa. Apoi pentru stingerea datoriilor singura metoda folosita a fost cea a compensarilor. In contul sumelor imprumutate sau al materiilor si materialelor ARO a trebuit sa livreze autoturisme si piese de schimb la preturi absolut derizorii. De trei-patru ori mai mici decat cele de pe piata. In timp ce ARO acumula datorii de sute de miliarde de lei, patronii firmelor de la care ARO se imprumuta au ajuns sa detina lanturi hoteliere si apartamente la Paris, retea de service-uri, cate trei-patru vile si adevarate colectii de masini de lux. Lista neagra a firmelor-capusa Asa cum vom vedea, pe lista neagra a firmelor-capusa care au contribuit decisiv la falimentarea Uzinei ARO figureaza nume grele ale unor patroni de firme din Campulung, dar nu numai, controlate de PSD: 1) IATSA Campulung - retea de service-uri controlata de ex-senatorul PSD Constantin Nicolescu, actualul presedinte al CJ si al PSD Arges. Prin IATSA Campulung au fost efectuate majoritatea importurilor de motoare pentru ARO, Toyota si Andoria. Tot prin IATSA Campulung au fost livrate autevehiculele ARO care au facut parte din comenzile guvernamentale: ARO pentru Parlament, pentru Ministerul de Interne, MApN, microbuze pentru elevi, comanda a MEC (Ministerul Educatiei si Cercetarii), pentru ROMSIL