- Cultural - nr. 40 / 28 Februarie, 2006 Subliniind rolul si importanta Scolii Ardelene in ansamblul culturii romanesti, Nicolae Iorga observa ca "intr-un timp cand nu are o literatura romaneasca insufletita de amintiri si de aspiratii, intr-un timp cand nu se ivisera forme de stat cari sa se intrupeze in vederea tuturora aceleasi mari amintiri si aceleasi aspiratii potrivite cu ele, intr-un timp cand orice frunte romaneasca era aplecata spre pamant de stapaniri straine, cand sufletul romanesc nu vorbise inca in nepieritoare forme literare, era nevoie de exagerarea ca puritate a acelui singur element de legatura a tuturor romanilor, de reabilitate morala a lor, cari era limba. In ea s-a vazut curcubeul vremurilor mai bune, in numele ei s-au dat luptele de redesteptare; in acel semn am invins". Activitatea corifeilor Scolii Ardelene pe plan politic, social si ideologic a continuat si a dezvoltat liniile directoare ale actiunii lui Inochentie Micu (Klein). In anul 1791, cum se stie, reprezentanti de frunte ai Scolii Ardelene au redactat Supplex Libellus Valachorum, un memoriu politic care prin continutul sau este cel mai important document politic al romanilor transilvaneni. Opera colectiva, intocmita de mai multi intelectuali cu o temeinica pregatire, Supplex-ul este, in fapt, o pledoarie vibranta pentru drepturile politice si sociale ale romanilor din Transilvania. Pentru a-si fundamenta aceste revendicari, reprezentantii Scolii Ardelene au formulat, in tratatele si lucrarile lor de istorie si filologie, argumente de ordin istoric, lingvistic si demografic. Ei au sustinut originea latina a limbii si a poporului roman, acesta dovedindu-se cel mai vechi popor din Transilvania. In investigarea evolutiei preocuparilor cu privire la unitatea limbii romane literare, in conexiune stransa cu procesul evolutiei istorice, a luptelor politice si a framantarilor sociale, Scoala