în societate, mulţi sunt aruncaţi în drum, pentru că rudelor le este ruşine să ţină o asemenea "pacoste" în casă."O să-l sun diseară pe Dumnezeu"E plin Bucureştiul de ei. Murdari, abia în societate, mulţi sunt aruncaţi în drum, pentru că rudelor le este ruşine să ţină o asemenea "pacoste" în casă.

"O să-l sun diseară pe Dumnezeu"

E plin Bucureştiul de ei. Murdari, abia târându-şi trupul, au ieşit din iarnă, dezmorţindu-şi oasele. Uneori cântă, râd în hohote sau vorbesc cu fiinţe imaginare. Cu mulţi dintre ei te poţi înţelege. În apropierea parcului de la Unirea cerşeşte un tânăr slăbănog şi murdar, pe nume Vali. De trei ani doarme pe străzi, pentru că, zice el, l-a dat afară maică-sa din casă. Râde întruna, cu spasme, iar saliva i se prelinge pe barbă, până pe piept. Ne flutură în faţă o hârtie mototolită şi umedă. E o ieşire din Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia, pe care scrie că suferă de schizofrenie. "N-am mai urmat tratament şi mă simt mult mai bine, zice el. Io-s diliu şi nimeni nu vrea să fie prieten cu mine!". Maşinile se opresc la stop, iar Vali o zbugheşte urlând ca scos din minţi. Începe apoi să pupe oglinzile şi geamurile autoturismelor care i se par mai arătoase. şoferii miloşi îi aruncă în palmă un bănuţ. Alţii, ca să scape de el, îl stropesc cu lichidul de parbriz. Băiatul chirăie şi începe să înjure: "Tâmpiţilor! O să-l sun pe Dumnezeu, am telefonul lui şi vă spun!"

"Sunt poet şi am un cip implantat în creier"

La fântâna Universităţii, printre cei care vând mărţişoare, întâlnim un bărbat fericit. Îmbrăcat cu un palton jegos şi încălţat într-un picior cu un pantof de militar şi într-altul cu... o pungă de la Billa, omul cerşeşte discret. Dar nu pe degeaba. Îţi face pe loc o poezie cu rimă. "Sunt un mare poet în viaţă, explică el. Dorm pe stradă pentru că fosta mea soţie mi-a făcut farmece, dându-mi să beau sânge de cal mort