- Editorial - nr. 40 / 28 Februarie, 2006 Inceputul a fost doar parelnic timid! Totul a fost dinainte pus la cale. Pentru prima oara, pisica udemerista incepea sa-si scoata ghearele amenintatoare prin ianuarie 1990. Un bun psiholog, in masura sa prevada evenimentele care vor veni, intuia destul de bine ce va urma: separatismul scolar care, la Targu-Mures, o avea, ca varf de lance, pe Smaranda Enache. De la gradinite pana la scolile generale, de la licee pana la universitate, nu mai era loc comun pentru copiii si tinerii romani si maghiari. Separatismul devenea cuvantul de ordine! Asta o cereau atunci studentii maghiari aflati in greva pe coridoarele de la UMF. Unii iredentisti, revizionisti si extremisti maghiari doreau impartite in doua pana si cantina studenteasca, iar daca s-ar fi putut, chiar si trotuarele! Pe masura ce timpul trecea, totul lua o intorsatura neasteptata, periculoasa, amenintatoare! Pentru ca totul se derula dupa un plan dinainte stabilit. Delegatia romanilor mureseni care, in acel sfarsit de februarie 1990, urca Dealul Cotrocenilor, apoi pe cel al Mitropoliei, precum pe timpuri mergea Horea la imparatul de la Viena, cu jalbele transilvanenilor, pentru a-si spune pasul, era tratata de domnul Ion Iliescu si de mai-marii clipei postdecembriste cu aceeasi detasare si raceala caracteristice, cu acelasi dispret suveran, care se vor intinde in cei 16 ani care vor urma. Era timpul in care, indragostit la culme de UDMR, Ion Iliescu a hotarat _ cum spunea Radu Ceontea _ sa tina "satra" in aula Parlamentului, iar "Vatra Romaneasca" sa fie expediata la balcon. La "cucurigu", cum se spune. Frica de "Vatra" si de PUNR-ul care va urma sa intre puternic in viata politica, a treia forta fiind, ii intrase in oase, precum strontiul. A venit si martie 1990. Toate provocarile, toate scenariile din interior si din exterior, toate diversiunile si amestecul unor canc