Cu timpul, adversarul principal al Puterii cu doua fete nu s-a mai numit PSD, ci cealalta jumatate a Aliantei PD si PNL au inceput sa vorbeasca limbi diferite. Au spus, nu demult, democratii: vrem o fuziune cu PNL, dar noua formatiune sa fie fondata pe doctrina populara si membru al Internationalei crestin-democrate. Dupa un timp, a venit raspunsul liberalilor: si noi vrem o fuziune, dar partidul rezultat sa aiba o istorie si o doctrina liberale. Cu alte cuvinte, in spatele unui "DA" spus fuziunii cu jumatate de gura se zarea ditamai "Nu"-ul. Ca ideea fuziunii sa devina cit mai caduca, dialogul (ori, mai curind, lipsa lui) dintre liberali si democrati a fost garnisit cu atacuri reciproce, fie ca a fost vorba de (in)dezirabila Elena Udrea (indezirabila pentru PNL, dar dezirabila pentru PD), de propunerea de desfiintare a CSAT si de trecere a serviciilor secrete din subordinea Presedintiei in cea a Guvernului sau de lipsa de rezultate a unor ministri din ambele tabere. Cum se explica faptul ca PNL si PD par a nu se mai intelege? Raspunsul este dezamagitor de simplu. Puterea i-a schimbat rapid pe actualii guvernanti. Incetul cu incetul, firava solidaritate de la inceput dintre PNL si PD s-a fisurat, lasind la iveala orgolii, invidii, interese, cabale, agende politice si personalitati diferite. Cu timpul, inamicul principal al Puterii cu doua fete nu s-a mai numit PSD, ci cealalta jumatate a Aliantei. Liberalii au inceput sa vada in democrati niste profitori politici care se adapa nemeritat din rezerva de simpatie a presedintelui Traian Basescu. La rindul lor, pedistii, directionati de discursurile lui Basescu, au taxat o anumita aroganta a liberalilor si legaturile primejdioase ale premierului Tariceanu si ale unora dintre membrii importanti ai PNL. Din pacate, betia guvernarii i-a ametit si pe unii, si pe altii, pervertindu-le simtul de orientare. Abandonarea ideii fuz