Economia romaneasca nu mai duduie, ci gafaie. Unii comentatori zic ca au pleostit-o ploaia si inundatiile de anul trecut. Altii spun, pe un ton mai sobru, ca fara o contributie a agriculturii la fel de importanta ca-n 2004 si fara fonduri alocate infrastructurii era clar ca n-aveam cum sa speram la mai mult de 4-5% in 2005.
Noi am facut media: 4-5% anul trecut cu 8,3% in 2004, impartit la doi, da 6-6,5%, cat isi propusesera in necunostinta de cauza actualii guvernanti. Vedeti acum de ce se plangea guvernatorul Isarescu? „Noroc ca nu sunt alegeri decat o data la patru ani.
Capacitatea echilibrului economic de a absorbi cresteri salariale e limitata…", zicea el in toamna anului 2004.
Politica e mare…
In fine, se stie vechea disputa dintre PSD si Alianta. Coalitia zice ca a primit niste cheltuieli-report cu titlu de „greaua mostenire", in timp ce social-democratii dau vina pe cota unica.
Putem totusi observa ca in fiecare mandat PSD, din exterior ori din interior, gasim o datorie care creste. PSD poate fi suspectat ca si-a hranit aviditatea din reducerea puterii de cumparare a populatiei si ca a atenuat „gaura" din nivelul de trai cu bani de imprumut.
Cand viitorul devine prezent, cand datoriile ajung la scadenta, sunt altii la guvernare care sa faca curatenie.
Dar n-am vrea sa intervenim intr-o disputa politica, mai bine il ascultam mai departe pe Isarescu. Intrebat, in primavara lui 2004, ce e mai bine pentru Romania, sa sacrifice tinta de inflatie ori cresterea economica, el a raspuns: „As opta categoric pentru pastrarea tintei de inflatie".
De ce? Fiindca „sacrificarea partiala a cresterii economice ar consolida-o pe cea de lunga durata, de care Romania are nevoie ani buni de-acum incolo, pentru recuperarea decalajelor".
Pana la urma, s-a intamplat exact pe dos. Suprape
