- Diverse - nr. 40 / 28 Februarie, 2006 Duminica-seara, peste Jocurile Olimpice de Iarna de la Torino a cazut o cortina de fluturi. Sub cerul Piemontului, pe Stadionul Olimpic, intrecerile sportive au fost incununate de un spectacol, intr-adevar, de vis. Pentru mult timp dainuirea memoriei ne va fi strajuita de acea imagine unica a primarului din Vancouver, gazda viitoarelor Jocuri Olimpice, fluturand drapelul cu cele cinci cercuri infratite, rotindu-se in caruciorul acela special. Cum tot atat de greu vom uita acel naucitor cor al copiilor cu voci de o puritate de inger, plutind pe aburi, interpretand partea celebra din "Nabuccodonosor". Cu acea imaginatie debordanta, maestri ai nascocirilor, inclusiv folosirea "simulatorului de zbor", italienii s-au dovedit neintrecuti intr-un indreptatit orgoliu dublat de "mandria unei experiente irepetabile" _ cum se exprima crainicul unei televiziuni. Cu un Andrea Bocelli coborand din norii inaltului, cu a lui voce si muzica celeste, cu acele mirese cu cate o floare de cala-lumina in mana, invesmantate in albul culorii imaculate, ca o ninsoare, ei au vrut sa transmita lumii intregi un mesaj cu continut prea bine stiut: ei il au pe Michelangelo, pe Leonardo da Vinci, pe Dante, pe Verdi, pe Paganini, pe Rafael… Si au reusit tot ce si-au propus. Va ramane in minte mult timp desenul acelui urias porumbel format din trupuri umane, aparand, parca, cele cinci cercuri olimpice infratite, sub care, timp de 16 zile, au fost uitate ura si mizeria umana. Ceremonia cu momentele ei de forta, cu impresionantele ei tablouri, a fost si o chemare. Sa dea Domnul o lume mai buna, fara razboaie, fara suferinte, fara nenorociri! Spectacolul de vis a fost pentru unii si o mangaiere, un balsam pe o rana deschisa in aceste vremuri grele! Acolo, pe Stadionul Olimpic din Torino, nostalgia fireasca in astfel de rare bucurii, a fost insotita, sub ochiul lu