Acesta ar fi sloganul pe care mai-marii sănătăţii trebuie să-l aplice o dată cu promulgarea legilor lui Nicolăescu. Pentru că perioada care va urma nu va fi scurtă şi nici uşoară. Nici pentru medici, economişti, jurişti, dar mai ales pentru pacienţi. Modificările legislative de bază pe care s-a pus prea puţin accent vor aduce cu sine o serie de neconcordanţe între teorie şi practică.

Nu a fost nevoie de Murphy ca să se stabilească faptul că lucrurile ies în practică mult mai prost decât în teorie. De la investiţiile iniţiale pentru ca totul să meargă bine, până la deficitul de personal care să pună în practică toate modificările.

La Târgu Mureş, ministrul Nicolăescu a anunţat că se va opera un proiect pilot pentru programul adresat diabeticilor. Doar că fondurile nu au fost specificate şi, conform medicilor din domeniu, nu există o finanţare reală, deoarece Casa nu finanţează proiecte pilot, iar Ministerul Sănătăţii nu mai are fonduri. Casa Naţională se mândreşte mai nou cu independenţa proaspăt dobândită, aşa că refuză medicina muncii, spre exemplu, de la o finanţare absolut necesară pentru a funcţiona normal.

Cât despre cel mai controversat subiect, nici directorii de spitale nu au, în anumite cazuri, de ales. Dacă la spitalele mari deficitul de personal este totuşi acoperit, la cele mici directorii de spitale sunt, de cele mai multe ori, singurii medici de pe secţia de care răspund. Adică, pe lângă faptul că au responsabilitatea să aleagă între a deveni un manager pragmatic, directorii de spitale trebuie să găsească acum şi posibilităţi de a angaja medici competenţi în localităţi mici, cele care nu atrag de obicei tineri dornici de faimă şi câştig. Lucru încercat în trecut inclusiv cu mii de euro pentru medicii de familie.

Este clar că pacienţii nu vor lua o pauză, aşteptând ca guvernanţii să pună la punct detaliile de organizare şi să