La inceput am crezut ca este ceva in neregula cu recent publicata biografie a lui Mircea Eliade. Citisem peste jumatate din cele 700 de pagini scrise de Florin Turcanu si tot nu intelegeam. Vedeti, nu sunt un expert in Eliade. Dar cred ca stiu ce inseamna o biografie. Din punct de vedere tehnic, lucrarea lui Turcanu este impresionanta. Nu stiu cati cercetatori romani pot scrie o asemenea carte, atat de riguros documentata si atat de sobra si plauzibila in concluziile sale. Insa ceva nu se lega. In cele din urma, am inteles. Problema nu este atat cu biografia. Problema este cu obiectul sau de studiu. Exista, pe scurt, doua feluri de biografii. Una, care nu are nevoie sa isi justifice obiectul cercetarii, pentru ca este evident. Pentru o biografie a lui Hitler sau a lui Napoleon nu e necesar sa clarific care e semnificatia istorica sau culturala a subiectului. In caz ca cineva nu stie deja, ea va rezulta oricum din materialul prezentat. Cand trimiti cateva milioane de soldati sa asalteze Rusia, biograful tau nu va avea nevoie de prea multe cuvinte pentru a formula acel “De ce?”. Daca insa scriu despre Jean Barbeyrac sau despre Robert Molesworth, am datoria, ca biograf, sa aduc o explicatie. Am ales doua exemple de oameni remarcabili, importanti in domeniul lor, dar necunoscuti chiar si de publicul cultivat. Asadar, o biografie nu trebuie sa fie doar un dosar, oricat de minutios alcatuit, al unui autor. O biografie este o opera de reflectie, una din care sa putem extrage semnificatia culturala reala a subiectului nostru. Or, aici e dificultatea cu care se confrunta, bag de seama, orice biograf al unui personaj ca Eliade. Se presupune ca statutul subiectului sau e de la sine inteles. Dar este oare? Acesta este, cred, “pacatul originar” al biografiei lui Florin Turcanu, anume ca presupune ca “se intelege”, desigur, ca Eliade este un fel de icon cultural. El chiar este, pe