Toate-s vechi si-s noua toate “Este nevoie de o solutie tranzitorie care sa pastreze sansa unificarii PNL-PD”...: pe de o parte, fiecare partid sa... continue discutiile cu discretie, flexibilitate si buna-credinta; pe de alta parte, in masura in care adoptarea deciziei finale va intarzia dincolo de sfarsitul anului 2006, este necesar ca Alianta D.A. sa modifice actualul protocol de organizare si functionare, prelungind actuala formula politica pentru urmatorul ciclu electoral.” Sugestia minimalista, aparent conciliatoare (daca nu se poate mai mult, sa ne multumim si cu mentinerea situatiei actuale pentru alegerile viitoare) din finalul interventiei lui Valeriu Stoica, parintele proiectului unificarii fortelor de dreapta sub drapel popular, din 21 februarie, era o alarma declansata tardiv. Peste trei zile, flacarile care ardeau de mult mocnit izbucnisera la vederea telespectatorilor, prea fascinati de spectacolul mediatic continuu si de acuzele reciproce pentru ca sa se mai gandeasca la regizori, actori si, mai ales, la costul piparat al biletului. Dupa operatiunile in forta ale procurorilor, ratand arestarile promise din lipsa de procedura, declansand operatiuni penale in premiera si dispute savante intre cele mai luminate capete juridice, pentru ca totul sa fie luat de la capat, in dezbateri pe forma, nu pe fond, din piata justitiei spectacolul se muta in piata politica, cu o schimbare radicala de decor. Urmeaza un episod intens al razboiului purtat acum pe fata intre cele doua formatiuni politice principale aflate la putere. Sau, din alta perspectiva, al razboiului dintre o formatiune politica aflata la putere si presedintele sprijinit de cealalta formatiune si de institutii aflate legitim sub autoritatea sa - servicile secrete. (In masura in care serviciile noastre secrete nu si-ar avea o marcata autonomie, participand ca actor principal in jocurile politice