Cu vigilenta din ultima vreme a procurorului roman, o sa-i vedem pusi sub acuzare si pe popii care se ocupa de spovedanii. Ziaristii care s-au trezit cu dischetele armatei date spre publicare au ajuns la cercetari. Un tablagiu din Focsani da si el cu subsemnatul la Parchet, ceea ce e de inteles, daca lui i-a venit ideea sa transforme planurile armatei in subiect de presa. Tehnic vorbind, curiozitatea Parchetului, care vrea sa afle cum au ajuns dischetele la presa, e de inteles. Dar daca Parchetul hinghereste ziaristii ca sa afle cum s-au scurs dischetele din sertarul cu secrete al armatei, asta e o prostie si o mostra de neprofesionalism. Sa zicem insa ca in loc de dischete ar fi fost arme, iar ziaristii le-ar fi luat. Lucrurile ar fi fost ceva mai complicate, daca, in loc sa le predea imediat la politie, acestia le-ar fi tinut acasa. Si in acest caz, totusi, jurnalistii aveau in fata un subiect de presa. Iar intrebarea e: ratezi un subiect din graba de a anunta politia, cum spune legea, sau gasesti o cale prin care sa anunti politia, dar sa continui si investigatia? De cele mai multe ori, subiectele de presa care au legatura cu armata sunt “servite”. Si asta nu numai la noi. Exista, adica, in armata o persoana sau mai multe care vor sa dea ceva in vileag si nu pot face asta prin iesirea la raport. Si atunci se adreseaza presei. In cazul dischetelor, se pot face mai multe presupuneri. 1) Caz patologic al unei persoane care sufera de tulburari psihice si al carei loc nu e in armata. 2) Razbunare impotriva cuiva care ar fi trebuit sa tina dischetele la secret. 3) Incercare de a dovedi ca sistemul prin care armata isi apara secretele e ineficient. 4) Operatiune de intoxicare a presei. 5) Tentativa de a scoate bani prin vinderea unui asemenea subiect ziarelor. Nu iau in discutie nici una dintre aceste ipoteze, fiindca nu am suficiente date. Ceea ce ma intereseaza e faptu