Protestul spontan al pensionarilor galateni, ale caror nemultumiri au rabufnit vinerea trecuta in usa prefectului, sint primele de acest fel de dupa alegerile din 2004. Coalitia liberal-democrata nu s-a mai confruntat cu asa ceva nici in guvernarea precedenta, cea din 1996-2000. E drept ca manifestatiile de atunci ale populatiei nemultumite erau generate de primele efecte ale aplicarii terapiei de soc - inchiderea marilor giganti industriali, care devenisera asa-zise "gauri negre" in subreda economie romaneasca. Dar, in acei ani de sfirsit de secol XX, gurile miilor de disponibilizati fusesera inchise cu si mai multe mii de salarii compensatorii, solutia universala de domolit furia populara. Acum, insa, prin vistieria statului bate vintul. Batrinii au mai iesit in strada odata cu sutele de mii de pagubiti ai FNI, degeaba, dupa cum stim cu totii. Pina nu demult, a functionat chiar un Partid al Pensionarilor, care insa a fost absorbit intr-o recenta viltoare electorala de o alta formatiune politica. De aceea, ar fi interesant de aflat cit de spontan a fost protestul celor aproximativ 500 de pensionari galateni - pentru ca manifestatia a fost bine organizata, desi nu fusese autorizata: o reminiscenta foarte vie a defunctului partid sau pur si simplu disperare? Relatarile televiziunilor au fost cit se poate de seci in acest sens, parca tematoare fata de o eventuala reactie a puterii - desi, cu o exceptie sau doua, asemenea practici inclin sa cred ca au disparut definitiv odata cu anul 2004.

Cauzele mini-exploziei sociale au fost puse exclusiv pe seama pensiilor mici, care nu mai pot acoperi avintul de nestavilit al preturilor. Tocmai cind incepuse sa creada ca a trecut si ultima iarna inainte de UE, Guvernul se vede pus, astfel, in fata unui fenomen intrat de ceva timp in umbra stralucitoarei lupte impotriva coruptiei: saracia. Mai bine zis, este vorba despre