Deşi plătesc bani grei pentru a-şi asigura dreptul la educaţie, sistemul de învăţământ românesc nu a stabilit clar care este statutul studenţilor. Aceasta este însă doar una dintre multele probleme cu care se confruntă şcoala românească.
Săptămâna trecută, în Slovenia, la Ljubljana, s-au pus bazele cooperării regionale pentru SE Europei între forumurile naţionale studenţeşti. Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a reprezentat ţara noastră, ca unică federaţie recunoscută la nivel european.
Prin acest demers se urmăresc: apariţia şi creşterea mobilităţii studenţilor între ţările din această regiune, în conformitate cu prevederile Uniunii Europene. Totodată South East Initiative (SEI) are ca scop stimularea procesului de implementare a prevederilor Declaraţiei de la Bologna aducând întreaga regiune la acelaşi nivel de dezvoltare în plan educaţional cu ţările din Vestul Europei.
Punctul de plecare a constat în identificarea situaţiilor din fiecare ţară participantă (Bulgaria, Bosnia&Herzegovina – cu cele două entităţi, Serbia şi Muntenegru, Macedonia, Slovenia), România situându-se la un nivel satisfăcător din punct de vedere al unor directive Bologna: existenţa unui proiect de lege vizând asigurarea calităţii în educaţie, înfiinţarea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), introducerea sistemului de credite transferabile (ECTS), existenţa programelor Erasmus, Socrates, Tempus.
România s-a prezentat însă dezamăgitor din punct de vedere al participării organizaţiilor studenţeşti în procesul decizional la nivel local (facultate, universitate) şi naţional, precum şi recunoaşterea acestora ca parteneri egali în cadrul elaborării şi implementării proceselor educaţionale, inexistenţa unui statut al studentului, lipsa unei legi a învăţământului superior în concordanţă cu Procesul Bolo