Efortul PD de a deveni cu orice pret un partid prezidential este o dezamagire si, in termeni democratici, un teribil esec Partidul Democrat isi ia din ce in ce mai in serios rolul de partid prezidential. Acest lucru devine evident din ultimele evolutii de pe scena politica, in ciuda dezmintirilor date recent, intr-un interviu, de presedintele Traian Basescu. Campania masiva de recrutari politice in Parlament si in teritoriu, initiativa de formare a unui mare partid popular si indepartarea constanta de PNL au fost interpretate de majoritatea analistilor ca pasi in acest sens. In timpul scurs de la alegeri, PD a facut figura unui partid lipsit de autonomie, legat ombilical de Cotroceni, al carui adevarat lider a fost seful statului. Democratii nu au facut nici un efort de a contrazice aceasta imagine, desi au avut prilejul si mijloacele sa o faca. Dimpotriva, s-au straduit sa consolideze suprapunerea efigiei prezidentiale peste profilul partidului. Lipsa de independenta, socotita de analisti descalificanta, este tolerata de liderii PD, atita timp cit se considera ca identificarea cu Basescu aduce puncte electorale partidului. Este o greseala sa spunem ca PNL este cel care a facut primul pasul in afara Aliantei. Sa nu uitam ca, prin decizia luata la sfirsitul saptaminii trecute, liberalii au raspuns unei oferte a democratilor construita in mod deliberat in termeni inacceptabili. Oferta PD poate fi asemuita unui "potlach" - o practica simbolica descrisa in antropologie prin care grupari rivale isi fac daruri valoroase, dar nu cu scopul de a face pe plac adversarului, ci pentru a-l provoca, pentru a-l pune intr-o ipostaza defavorabila, inconfortabila prin valoarea cadoului. Propunerea de fuziune aparent generoasa a democratilor a fost un astfel de dar de razboi, de cadou provocator. Reactia PNL a fost fireasca si previzibila, inclusiv pentru PD, in ciuda stupefactiei mima