Corespondenta mortala pe care o purtam cu islamul a ramas în parte necitita, în parte prost înteleasa. E, însa, în firea celor setosi de anihilare sa se balbaie, grabiti de presentimentul victoriei, si sa limpezeasca, astfel, fara voie, mesajul pe care cautau sa-l ascunda. Pana miercurea trecuta, mesajul spunea: ne-ati jignit! Drept-credinciosii musulmani si-au explicat sentimentele punand pe foc ambasade si consulate occidentale, iar opinia educata a europenilor s-a grabit sa ia la cunostinta sarguincios. Caricaturile daneze au fost, aproape peste tot, repudiate. Liderii de opinie au produs rapid un nou set de scuze, iar militantii corecti ai mediilor academice au plesnit din bici, în directia proastelor moravuri ale opresorului european. Mesajul islamic a fost castigatorul categoric al bataliei caricaturilor. Insa, în dupa-amiaza zilei de 22 februarie, doi barbati au patruns în marea moschee al-Askariya, din Samarra.
Explozia a distrus aproape complet zidurile si acoperisul placat în aur. Moscheea venerata de siitii irakieni a fost construita în 944 si adaposteste mormintele imamilor al-Hari si al-Askariya, urmasi directi ai Profetului. Cei ce au atacat moscheea stiau bine ce fac. Nu se poate imagina un sacrilegiu mai adanc si o înjosire mai dureroasa pentru lumea musulmanilor siiti. Cine si de ce a urzit o asemenea umilinta? Vorbind la trei zile dupa blasfemie, ayatollahul Ali Khamenei, lider suprem al Republicii Islamice Iran, a ajuns, cumva, la concluzia ca “firele duc la serviciile secrete americane si israeliene”. Uneori, minciuna e, pur si simplu, obositoare. Ideea unei conspiratii americano-israeliene ne spune, cel mult, ca negurosii lideri islamici învata umorul cu o stangacie de autist. Adevarul elementar e ca musulmanii au fost umiliti de frati musulmani, iar islamul a fost insultat, pangarit si luat în desert, fitile si timere, de credinciosi musul
