ROMANIA CULINARA - TURT, SATU-MARE O casa mica, cu pereti albastri. Un albastru curat, cum e cerul limpede de primavara. Usa casei este deschisa de o femeie imbracata in costum popular osenesc. Tanti Anuta ne primeste cu zambetul pe buze. Are obrajii rosii ca un mar copt, iar basmaua de aceeasi culoare sporeste sentimentul de sanatate. Ne invita in casa. Urcam scarile prispei, nestiind la ce sa ne uitam mai intai. La curtea intesata cu tot felul de ustensile gospodaresti, la casa parca rupta din basme, la interiorul camerelor. Cum gazda noastra ne-a repetat invitatia, am patruns intr-una din odai. Am ramas toti trei - eu, fotoreporterul si soferul - uimiti. Atata culoare si caldura nu mai vazuseram si nu mai simtiseram de mult. O soba cu plita, pe care se incalzea alene un ceai, o masa, doua scaune lungi si un pat. Acestea din urma erau imbracate in tesaturi atat de viu colorate, incat deodata oboseala si frigul au fost alungate.
DATORIA GAZDEI. Tanti Anuta era peste masura de emotionata. Nu stia ce sa ne spuna. Asa ca ne-a dezvaluit macar o parte dintre traditiile locului. Prima datorie: sa-ti omenesti musafirul. Asa ca pe masa au aparut cateva "cuie" (pahare pentru palinca), o sticla cu licoarea galbuie de prune, o farfurie cu slana si carnati si o alta cu ceapa zdrobita in podul palmelor. "Noi mancam cu paine de casa, ca asa ii place lui Marita (sotul Anutei)", se scuza gazda noastra, in timp ce asaza feliile de pita pe masa. Nu se poate sa nu vrei, sa nu-ti fie foame. Aici trebuie sa gusti macar.
Incerci sa iei un picut de palinca, sa nu creada gazda ca nu iti place. Dar constati ca nu se poate sa te opresti aici, trebuie sa-i adaugi si putina slana, care nu merge fara ceapa si fara sare. Si asa sfarsesti prin a manca din toate cate putin. Nu am putut intelege cum poate cineva sa manance atat de gras. Insa, din insiruirea de treburi gospodaresti, imi
