Gabriela si Mihaela au patru ani. Mezine in familia Gradinaru din Cotofeni, fetitele se zbat intr-o saracie greu de inchipuit, care le-a furat si cea mai mare bucurie a primaverii: fotografiile de 8 Martie, cel mai frumos cadou al tuturor copiilor pentru mamele lor. Se invârteau ca sfârlezele prin camaruta strâmta. Din pat jos, dup-aia la usa si inapoi. Neobosite, doua zvârlugi de fetite ridicau casa in picioare. Se fâtâiau de colo-colo, fara stare, chicotind, schimonosindu-si in fel si chip fetisoarele imbujorate. N-aveau nici o grija. Nici macar de gradinita nu le mai pasa. E drept ca acolo plânsesera cu sughituri, mai-mai sa se sufoce de lacrimi. Saracia le-a uitat in clasa Ghemuite la fereastra ce da in curte, urmarisera cum toti piciumanii se intreceau la facut poze. Cu parintii lânga ei, erau toti un zâmbet si o veselie, hlizindu-se la aparatul ala cu lumina stralucitoare. Numai ele doua, gemenele Gradinaru, ramasesera uitate in clasa. Pentru ca erau cele mai sarace de la gradinita, nu aveau voie sa faca poze. N-aveau cu ce sa le plateasca, asa le spusese mami. La 30.000 de lei bucata si cinci frati câti erau cu totii in neamul Gradinaru, pozele erau o pretentie prea mare! Nu merita, fie ele chiar poze de 8 Martie, pentru mamica lor... Se intorsesera acasa foc de suparate. Maruntele sub gecile cam mari, intrasera in camaruta si se aruncasera in bratele Vasilicai, mai sa-si dea duhul. Printre sughituri, oprindu-se dupa fiecare cuvânt sa traga de nas, Gabriela si Mihaela se apucasera sa spuna cum toti copiii au fost imbracati in cele mai frumoase hainute, cum au fost asezati de doamna educatoare in fel si chip, cum au fost laudati ca erau asa frumosi, cum nu se mai oprea nenea ala cu aparatul care tot stralucea... Si cum ele au stat singurele, la geam, si ca nimeni nu le-a chemat si nimeni nu le-a spus ce dragute sunt. Minciuni care nu dor Le-a luat Vasilica pe a