- Diverse - nr. 42 / 2 Martie, 2006 ALEXANDRU CEUSAN "Freamatul vietii, pulsul ei etern lasa in suflete, vrem, nu vrem, urme mai superficiale sau adesea adanci in existenta noastra. Mergi pe strada, vezi un individ aruncand mucul de tigara sau ghemotocul de hartie oriunde. Urci in microbuz, vezi cum un tanar se ridica, oferindu-ti scaunul. Iti creste inima de bucurie ca intalnesti si astfel de oameni. Citesti un ziar, vezi ca e semnat Ana Maria Pasca, Cretu Ildiko, Roman, Maier, Precup, Dorgo, ai palpitatii pozitive sau negative, fiindca sunt insi care ti-au fost elevi. Ai contribuit pozitiv sau negativ in formarea lor. Si eu m-am format ca un contribuabil in influentarea pulsului vietii. Si pe mine ma bucura sau ma intristeaza laudele sau faptele detestabile ale unor insi care mi-au fost elevi in multii ani de educator pe care i-am parcurs. Sunt profesor de meserie si sunt puternic miscat de cotidian. M-am nascut intr-o familie de tarani, Ioan Ceusan si Floarea Nistor, in anonimul sat pentru unii, dar stralucitor pentru mine, Goreni - Mures. Tatal meu, poate, zic eu, cel mai harnic si cel mai cultivat om din sat, iar mama - o femeie isteata, gospodina, al carei suflet pulsa de patriotism, ce mi l-a inoculat si mie. M-am nascut in ziua de 4 martie 1927, primele 5 clase le-am urmat in satul natal, iar in anul 1939, ajutat de dascalul meu Simion Pop, m-am inscris la Scoala Normala de invatatori din Blaj - pe care o termin insa la Targu-Mures, dupa recucerirea Ardealului cedat Ungariei horthyste. Marile nenorociri care ne-au lovit crancen tara si neamul abia se terminasera. Fusesem refugiat fara parinti la Blaj, timp de 6 ani, pe care i-am trait fara a avea un ban in buzunar. Aici i-am cunoscut ca refugiati din Traznea - Salaj pe cei doi fii ai invatatorilor Lazar, impuscati cu o cruzime salbatica in propria casa, in fata copiilor. Un necaz nu vine niciodata singur.