Romanul Fric, aparut in 2003, a fost intimpinat cu entuziasm de critica literara. Au urmat, cite una pe an, trei reeditari: Tache de catifea (2004), Tobit (2005) si, de citeva saptamini, a ajuns in librarii editia a III-a, revazuta, a romanului Sara, toate aparute la Editura Polirom. Stefan Agopian a facut parte din echipa celor 12 scriitori selectionati pentru a participa la programul Les Belles Etrangères, desfasurat in toamna anului trecut. Stefan Agopian publica saptaminal in Academia Catavencu, unde si-a luat in serios misiunea de a scrie, taios si cinstit, despre cartile de proza recent aparute. Toate acestea sint suficiente motive pentru a-l provoca la un interviu.
Stefan Agopian, ne poti povesti o intimplare haioasa de la Les Belles Etrangères?
Din pacate, intimplarile haioase le-a avut Mircea Cartarescu. Eu n-am avut parte de intimplari haioase. Am beneficiat, insa, de o interpreta foarte interesanta. In timp ce lui Mircea Cartarescu i s-a pus la dispozitie un interpret – fost ofiter in Legiunea Straina, eu am avut parte de o doamna, care stia o limba romana foarte buna, nu studiase la universitate, invatase singura si era mereu chemata la Politie: facea traduceri pentru infractorii romani din Franta. Cistiga si bine – 40 de euro pe ora. Amuzant a fost urmatorul fapt: cum m-a vazut, mi-a spus: „Domnule Agopian, sa stii ca sint divortata“. Eu i-am spus ca imi pare rau. „M-a lasat si cu copilul pe cap“. Da, chiar imi pare rau, am repetat eu. Si ce-ai facut pina la urma? „Am gasit pe unul caruia i-a fugit nevasta, si avea si un copil, si ne-am imbulinat. Sint foarte fericita“. Era vesela si dorea sa spuna tuturor ce i s-a intimplat rau si ce i s-a intimplat bine.
Si de o intimplare trista ai avut parte?
A fost o spaima. Eram impreuna cu Cecilia Stefanescu la Colmar, asta este in Alsacia, o regiune superba. E un amestec de
