Ca nea' Nicu si tanti Elena, care gaseau agenturile straine vinovate pentru evenimentele din decembrie '89, Adrian Nastase vede, in anchetarea sa, o razbunare politica. Acuma, ce sa zic? Este foarte posibil ca familia Ceausestilor sa fi avut dreptate cind pomenea de prezenta spionilor, dar asta nu inseamna ca romanii isi iubeau dictatorul ori ca poporul a iesit pe strazi de cald si bine ce le era in case. Tot la fel de lipsit de importanta mi se pare acum daca in spatele anchetarii fostului prim ministru se afla sau nu o razbunare politica, problema reala fiind vinovatia sau nevinovatia liderului social-democrat. Or, aceasta chestiune, fireste, nu poate fi clarificata decit in urma unei anchete, urmata, eventual, de un proces. Ei bine, inversunarea cu care se impotriveste Adrian Nastase derularii anchetei, ba votind impotriva perchezitiei, ba plingind ca i-a ramas copilul fara hainute, nu face decit sa stirbeasca si mai mult din credibilitatea liderului politic, aratind ca fostul prim-ministru are ceva de ascuns. Si aceasta impresie nu poate fi stearsa nici cu o suta de invitatii la cafea.
In plus, nu pot sa inteleg metamorfoza arogantului, puternicului Nastase in acest personaj care se vaita acum pe la televiziuni, care striga in gura mare ca este o victima, care chitaie a indurare, fara sa ma gindesc la faptul ca un om politic demn, cu adevarat nevinovat, nu ar cere mila si nu ar face circ. Un demnitar, fost prim ministru si actual sef al Camerei Deputatilor, daca ar fi nevinovat, ar spune ca are incredere in Justitie si ca se supune anchetei. Caci - nu-i asa? - nu are nimic de ascuns. Ar astepta, zimbind, ca Justitia sa constate ca toate acuzatiile sint o imensa eroare si ar demonta scenariul pus la cale de inamicii politici.
Dar nu. La domnul Nastase, treburile iau mereu o intorsatura tragicomica. Cind impusca mistreti, cind ii moare matusa,
