Arabia Saudită, imensul regat al nisipurilor care se întinde peste aproape întreaga Peninsulă Arabă, de la Golful Persic la Marea Roşie, a fost unificată de Ibn Saud, moştenitorul dinastiei întemeiate de Al Saud. Pelerinajul la Mecca a constituit multă vreme singura sa sursă de venituri. Acestea au fost îmbogăţite de resursele subsolului toridei provincii Hasa, aşezată pe ţărmurile Golfului Persic, între Kuwait şi Qatar.

În perioada interbelică, occidentalii se angajaseră în cursa pentru acapararea zonelor bogate în petrol. Bătălia se ducea şi pentru zonele în care petrolul nu fusese încă descoperit, dar se bănuia că ar putea deţine astfel de zăcăminte. în Arabia Saudită, se părea că englezii au în mână toate atuurile. Regele Ibn Saud s-a angajat să le acorde concesiuni numai lor. în plus, Ibn Saud îl asculta cu bunăvoinţă pe Harry St. John Philby, un tânăr ofiţer britanic, detaşat în Arabia de guvernul Indiilor. Philby, un tip abil şi credincios prietenului său Saud, s-a dovedit a fi nu tocmai credincios şi intereselor britanice în zonă: s-a naturalizat cetăţean saudit, s-a convertit la islamism şi s-a alăturat taberei americane, devenind concesionarul lui Ford pentru Arabia Saudită, iar pe lângă Ibn Saud reprezentantul intereselor companiei Standard Oil of California. Situaţia a fost favorizată de faptul că Ibn Saud era neîncrezător în intenţiile britanicilor care îi sprijineau pe duşmanii săi de moarte, regii Irakului şi Transiordaniei.

Marea lovitură americană

Pentru americani, consemnul era acela de a acţiona în afara Statelor Unite. "}ările străine folosesc jumătate din cantitatea de petrol consumată de Statele Unite, în timp ce subsolul lor conţine de şapte ori mai mult… în loc să exploatăm rapid rezervele noastre, noi trebuie fie să extragem din ce în ce mai mult petrol din ţările străine, fie să ne reducem consumul propriu", sublinia Se