Liberalii si democratii s-au chinuit mai mult de un an de zile sa incheie Alianta care se afla azi la guvernare, iar printre fruntasii liberali care s-au opus alierii celor doua partide in 2003 se regasesc acum cei mai inversunati opozanti ai fuziunii PNL cu PD. Atunci Partidul National Liberal era cotat in sondaje cu circa 19% din optiunile de vot, in vreme ce Partidul Democrat avea abia 9% (IMAS, august 2003), iar liberalii motivau ca intr-o viitoare alianta PD ii va trage in jos.

Calin Popescu Tariceanu, care era vicepresedinte PNL, atragea atentia la Biroul Executiv din 14 august 2003 ca liberalii ar trebui sa temporizeze alierea cu democratii, fiindca altfel au doar de pierdut, iar Dinu Patriciu spunea cu aceeasi ocazie ca „o alianta cu PD nu ar ajuta cu nimic PNL“ si ca „nu ar putea fi vorba decit de o fuziune“ sub drapelul PNL. Toate aceste ezitari se intimplau cu o luna inainte de parafarea protocolului de constituire a Aliantei, iar rezervele pe care le avea Calin Popescu Tariceanu fata de utilitatea noii constructii politice par sa se fi pastrat si ulterior.

Acum, diferenta dintre liberali si democrati in sondajele de opinie este in favoarea PD-ului, care are cu 12 procente mai mult decit PNL (CURS, februarie 2006).

Partidul National Liberal a refuzat totusi sa negocieze fuziunea cu Partidul Democrat, sub pretextul ca nu poate renunta la istoria sa de aproape 150 de ani si o eventuala uniune nu se poate face decit sub umbrela liberala. Dar, in loc sa-si demonstreze mostenirea aristocratica printr-un raspuns diplomatic, PNL a alcatuit o lista cu reprosuri pe care a distribuit-o indecent intr-un spectacol mediatic de weekend. In acest fel, liberalii au vrut sa se razbune pe democrati, care la rindul lor propusesera, la sfirsitul lunii ianuarie, in stil heirupist-proletar, un calendar al fuziunii fara sa se consulte cu PNL. @