Biografia intelectuala a lui Emmanuel Lévinas se inscrie de la bun inceput in traditia culturala iudaica. Tinarul lituanian studiaza ebraica si citeste, in adolescenta, Biblia. Citeste cu nesat literatura – Shakespeare, Puschin, Lermontov, Gogol, Turgheniev, Tolstoi si, mai ales, Dostoievski. Fraza acestuia din urma – „Sintem cu totii responsabili pentru tot si pentru toti in fata tuturor, eu mai mult decit ceilalti“ – este citata de Lévinas ca definitorie pentru identitatea umana. In 1914, familia sa emigreaza in Ucraina, stabilindu-se la Harkov. Aici va avea experienta primului razboi mondial si pe aceea a Revolutiei ruse de la 1917. In 1923, emigreaza in Franta si se inscrie la facultatea de filozofie de la Universitatea din Strasbourg.

Contactul cu atmosfera intelectuala de aici va fi determinant in orientarea reflectiei sale filozofice. Prestigiul si eruditia unor profesori ca Charles Blondel, Maurice Halbwachs sau Maurice Pradines ii deschid gustul si il indruma pe urmele marii filozofii continentale, de la Platon si Aristotel, trecind prin Descartes, la Kant. Urmeaza inevitabile intilniri cu sociologia lui Durkheim si, mai ales, cu filozofia duratei a lui Henri Bergson, spiritul gindirii celor doi teoreticieni fiind foarte viu in acea vreme la Strasbourg. Dupa intilnirea cu scrierile bergsoniene, tinarul Lévinas realizeaza importanta coplesitoare a reflectiei asupra timpului. „Bergson punea in evidenta realitatea proprie si ireductibilitatea timpului“ va reaminti el in 1981#. Tot in acest rastimp il cunoaste pe Maurice Blanchot, care-i va deveni prieten si a carui ontologie implicita ii va nuanta gindirea despre fiinta.

Cu acest orizont intelectual dobindit, in 1928, Lévinas va participa, la Freiburg, la cursurile lui Husserl si, mai ales, la seminariile lui Heidegger. Un an mai tirziu, Husserl, cunoscut initial prin intermediul unei